Recenzie „Hotul de Moarte”

Iata ca volumul meu de povestiri a ajuns si in atentia blogului cartianalogiiantologii, unde lui Marius Andrei i-a placut atat de mult incat sa creada in sansa roSF-ului pe piata „de afara”. Ceea ce ma bucura, fiindca si eu consider ca acel moment, al prezentei unui autor roman in librariile din tari unde se (mai) si citeste, se apropie cu pasi repezi (si nu, nu ma gandesc neaparat la mine, ci la Alex Lamba, de exemplu, sau la MAD).

O puteti citi aici: recenzie „Hotul de Moarte”

Luizienii în ”Observator Cultural”

În nr. 872 al săptămânalului ”Observator Cultural”, Cătălin Badea-Gheracostea a disecat, sub lupa criticulului literar și cu bisturiul sociologic, lumea Luizienilor (în particular, și evoluția scriitorului Miloș Dumbraci, în general). Din păcate, articolul este accesibil doar abonaților, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt că a fost de bine 🙂 Dovadă titlul ”Divertismentul bine organizat”, care surprinde foarte bine tipul meu de autor  (”planner”, chiar exagerat pe alocuri, din fericire cu rezultate reușite).

Link aici

Buncărul

 

Doar șase zile au trecut până am dezgropat eu hâdul adevăr, blestemata cruzime a puterilor care moțăie în beznă, așteptând ca nesăbuința oamenilor să le trezească. Șase. Mult? Puțin? N-aș putea spune, însă aici, în negura din acest buncăr nenorocit, mie mi-au părut veșnicie și clipă totodată. Ha! Bine zis. Cât de bine descrie tot ceea ce s-a întâmplat și se va întâmpla și-n continuare: clipă și veșnicie totodată. Dar să începem cu începutul… Continuă lectura

Leapșa literară – autori români contemporani

Există o leapșă între bloggeri care circulă de ceva timp, cu subiectul ”Autori Români Contemporani”; iată că a ajuns și la mine, deși nu-s unul, ci doar un scriitor cu blog de auto-prezentare. Dar cum a venit de la alt scriitor, Mihai Alexandru Dincă – aici, am acceptat-o. Nu cred că a ieșit tocmai ce avea în minte autorul original (apropo, cine-o fi?) și cu certitudine, cu mult mai multe poze decât la precursori (dar ce-i un text fără o imagine?). Până la urmă, aceasta e datoria mea de autor de literatură fantastică: să alterez ceea ce primesc și să nu mă supun regulilor…

  1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Ei, la această întrebare mă voi lungi cel mai mult, fiindcă răspunsul variază în funcție de ce înțelegem prin carte, respectiv contemporan. Continuă lectura

Păreri

Pentru că am o zi foarte, foarte proastă, am adunat mai jos o parte dintre părerile bune despre ce am scris anul (și jumătate) care a trecut de la debut. Au fost și câteva mixte de-a lungul timpului (inclusiv din cele citate mai jos) și am ținut cont de ele, dar acum nu e vremea lor. Așadar, iată!   Continuă lectura

Debarcare pe Kawa

În numărul septembrie 2016 al revistei (tipărite) ”Știință și Tehnică” a apărut povestirea mea military scifi ”Debarcare pe Kawa”, un text alert, cu multă acțiune, populat cu arkpanzere, saltniki și norbalene. Sper să vă placă! Iată un teaser, adică începutul povestirii:

— Mineeee! răcni ”Drama” și trase disperată de manșă.

Arkpanzerul se opri din senin cu un scrâșnet metalic asurzitor și îngenunche pe-o parte, cu botul în noroi. Jaq se roti zăpăcit prin protgel, se împinse scurt în picioarele arkdantei ițite din cupola de deasupra capului său și se lovi de afet, scăpând un icnet de durere. Continuă lectura

Top 10 scriitori de SF

Firește, topul de mai jos este subiectiv și nu are pretenții să fie universal valabil; nu este decât o opinie și nu are nici intenții academice, deci nu intră prea adânc în detalii livrești. Ca grilă de valori, eu personal am următoarea piramidă:

  1. ideile originale,
  2. acțiunea bine prinsă în cuvinte,
  3. stilul natural sau artistic, dar fără a aluneca în fițe,
  4. personajele memorabile;

Pentru top am ținut cont și de impactul autorilor asupra SF-ului în general (altfel era diferit), dar nu am luat în calcul (și nu doar că voi refuza întotdeauna, dar și consider abordarea greșită) criterii extra-literare, fie ele politice, de gen, culoare sau alte elemente la modă mai recent Continuă lectura

Omăt roșu în Kaperka

Viscolul urlă dușmănos și-l potopi cu zăpadă, iar bărbatul își adună mai tare în jurul cefei mantaua zdrențuită de vânător de munte și strânse stoic din dinți, tăcut. Se mai împinse încă o dată în ușa grosolană din lemn negeluit și aceasta cedă în sfârșit, cu un oftat de aer călduț și rău-mirositor. Baraca pe jumătate îngropată-n permafrost îl înghiți nesățioasă.

— A venit Codreanu? Adă-l încoa!

Bărbatul micuț se încordă, mijind ochii pentru a se obișnui cu penumbra apăsătoare, cleioasă parcă în contrast cu strălucirea orbitoare a nămeților de afară. Încleștă pumnii osoși, dar le văzu fețele și se mai liniști: ochi dușmănoși ca totdeauna, dar fără acea sclipire jucăușă a răutății din momentele când îl miștocăreau din cauza numelui. Un infanterist cu față de brută îl înhăță de-un cot și-l trase spre opaițul ce pîlpâia în colț, Continuă lectura