Kanjeri Saga – Galerie de personaje

S-ar putea spune că lumea Akkash-ului începe să capete formă, să adune viață și avânt. Cine are însă deja foarte destulă viață, printre paginile deja scrise și prin mintea mea, sunt personajele, cu propriile lor calități și defecte, prietenii și dușmănii, iubiri și uri, țeluri și slăbiciuni.

Ca să nu mă credeți doar pe cuvânt și fiindcă o imagine face cât o mie de vorbe, am adunat o galerie a lor; Continuă lectura

Kanjeri Saga – teaser

Un scurt teaser din ceea ce scriu acum – un fragment din capitolul 11 al primei cărți din Kanjeri Saga ( grim fantasy cu elemente epice, dar și de aventură și intrigi). Forma nu este finală, va mai fi cizelată, dar vă puteți contura o idee despre cum o să fie romanul.  Sper că v-am stârnit interesul 🙂

”Câinegru mestecă gânditor, privind în zare spre oraș, scuipă în iarbă pasta maronie clefăită mărunt și mai mușcă o bucățică din rădăcina lunguiață. În tăcere, i-o întinse bărbatului scund îmbrăcat doar cu pantaloni de piele și-o chingă de care-i atârnau la spate două lănci, iar acesta o acceptă cu un mormăit și-o strecură între buzele crăpate. Continuă lectura

Leapșa literară – autori români contemporani

Există o leapșă între bloggeri care circulă de ceva timp, cu subiectul ”Autori Români Contemporani”; iată că a ajuns și la mine, deși nu-s unul, ci doar un scriitor cu blog de auto-prezentare. Dar cum a venit de la alt scriitor, Mihai Alexandru Dincă – aici, am acceptat-o. Nu cred că a ieșit tocmai ce avea în minte autorul original (apropo, cine-o fi?) și cu certitudine, cu mult mai multe poze decât la precursori (dar ce-i un text fără o imagine?). Până la urmă, aceasta e datoria mea de autor de literatură fantastică: să alterez ceea ce primesc și să nu mă supun regulilor…

  1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Ei, la această întrebare mă voi lungi cel mai mult, fiindcă răspunsul variază în funcție de ce înțelegem prin carte, respectiv contemporan. Continuă lectura

Păreri

Pentru că am o zi foarte, foarte proastă, am adunat mai jos o parte dintre părerile bune despre ce am scris anul (și jumătate) care a trecut de la debut. Au fost și câteva mixte de-a lungul timpului (inclusiv din cele citate mai jos) și am ținut cont de ele, dar acum nu e vremea lor. Așadar, iată!   Continuă lectura

Debarcare pe Kawa

În numărul septembrie 2016 al revistei (tipărite) ”Știință și Tehnică” a apărut povestirea mea military scifi ”Debarcare pe Kawa”, un text alert, cu multă acțiune, populat cu arkpanzere, saltniki și norbalene. Sper să vă placă! Iată un teaser, adică începutul povestirii:

— Mineeee! răcni ”Drama” și trase disperată de manșă.

Arkpanzerul se opri din senin cu un scrâșnet metalic asurzitor și îngenunche pe-o parte, cu botul în noroi. Jaq se roti zăpăcit prin protgel, se împinse scurt în picioarele arkdantei ițite din cupola de deasupra capului său și se lovi de afet, scăpând un icnet de durere. Continuă lectura

Top 10 scriitori de SF

Firește, topul de mai jos este subiectiv și nu are pretenții să fie universal valabil; nu este decât o opinie și nu are nici intenții academice, deci nu intră prea adânc în detalii livrești. Ca grilă de valori, eu personal am următoarea piramidă:

  1. ideile originale,
  2. acțiunea bine prinsă în cuvinte,
  3. stilul natural sau artistic, dar fără a aluneca în fițe,
  4. personajele memorabile;

Pentru top am ținut cont și de impactul autorilor asupra SF-ului în general (altfel era diferit), dar nu am luat în calcul (și nu doar că voi refuza întotdeauna, dar și consider abordarea greșită) criterii extra-literare, fie ele politice, de gen, culoare sau alte elemente la modă mai recent Continuă lectura

Omăt roșu în Kaperka

Viscolul urlă dușmănos și-l potopi cu zăpadă, iar bărbatul își adună mai tare în jurul cefei mantaua zdrențuită de vânător de munte și strânse stoic din dinți, tăcut. Se mai împinse încă o dată în ușa grosolană din lemn negeluit și aceasta cedă în sfârșit, cu un oftat de aer călduț și rău-mirositor. Baraca pe jumătate îngropată-n permafrost îl înghiți nesățioasă.

— A venit Codreanu? Adă-l încoa!

Bărbatul micuț se încordă, mijind ochii pentru a se obișnui cu penumbra apăsătoare, cleioasă parcă în contrast cu strălucirea orbitoare a nămeților de afară. Încleștă pumnii osoși, dar le văzu fețele și se mai liniști: ochi dușmănoși ca totdeauna, dar fără acea sclipire jucăușă a răutății din momentele când îl miștocăreau din cauza numelui. Un infanterist cu față de brută îl înhăță de-un cot și-l trase spre opaițul ce pîlpâia în colț, Continuă lectura

Tâlharii din Yzandjan

Awwabegul împinse cu vârful încovoiat al papucului grămada de sfărâmături metalice și se strâmbă dezgustat. Privi spre cerul verzui încărcat de nori și mârâi din nou: nu-i plăcea deloc această provincie de graniță, umedă și rece, și ar fi preferat să se afle în însoritul Akkash, unde nu ploua decât dacă voia Împăratul. Care, din fericire, nu voia niciodată. Se întoarse spre caretă, sări greoi peste băltoacele maronii, ținându-și cu grijă ridicate poalele caftanului, și mârâi sictirit prin barba deasă:

— Câte? Continuă lectura