Red Dead Ten

 

Pentru cei dintre voi care citiți în engleză, ați ratat o parte dintre povestirile mele sau pur și simplu vreți să le recitiți pe cele mai bune, nimic mai simplu!

Am ales 10 dintre ele (aveți lista mai jos), le-am tradus (eu personal, deci sunt fix ce a vrut autorul să zică) și le-am împachetat într-un volum în engleză, pe care o să-l găsiți ca ebook gratuit pe Smashwords și la toți retailerii pentru care este agregator (iBooks, Barnes&Nobles, Kobo, Scribd etc.). Gratis? Da, am decis că doresc să ofer acest ebook la liber oricui vrea să mă citească (motiv din care nu mă veți găsi pe Amazon, care nu permite gratuități – ceea ce nu înseamnă că nu puteți să-l citiți pe Kindle – pe Smashwords e și în format mobi). Continuă lectura

Reclame

Cele mai frumoase povestiri SF&F 2017

Azi s-a lansat la Bookfest nu doar o nouă colecție de SF&F românesc (ed. Vremea – colecția ICAR), ci și primul volum din ceva atât de natural afară că nu poți decât să te minunezi de lipsa lui din peisajul autohton: o antologie de ”Best of” pe anul trecut (în română ”cele mai frumoase”). În care sunt și eu prezent, cu povestirea science-fantasy post-apocaliptică ”Lunaticul” (apărută anul trecut în ”Helion”).

O puteți comanda de aici Continuă lectura

Recomandări SFFH

Pentru că în primul rând sunt cititor, și de-abia în plan secundar un fel de scriitor de duminică, m-am gândit să-mi exprim și din această perspectivă pasiunea pentru literatura SFFH. Așa că vă aștept în vizită și pe celălalt blog al meu, Recomandări SFFH , pentru câte o recomandare de carte bună în fiecare marți!

Buncărul

 

Doar șase zile au trecut până am dezgropat eu hâdul adevăr, blestemata cruzime a puterilor care moțăie în beznă, așteptând ca nesăbuința oamenilor să le trezească. Șase. Mult? Puțin? N-aș putea spune, însă aici, în negura din acest buncăr nenorocit, mie mi-au părut veșnicie și clipă totodată. Ha! Bine zis. Cât de bine descrie tot ceea ce s-a întâmplat și se va întâmpla și-n continuare: clipă și veșnicie totodată. Dar să începem cu începutul… Continuă lectura

Debarcare pe Kawa

În numărul septembrie 2016 al revistei (tipărite) ”Știință și Tehnică” a apărut povestirea mea military scifi ”Debarcare pe Kawa”, un text alert, cu multă acțiune, populat cu arkpanzere, saltniki și norbalene. Sper să vă placă! Iată un teaser, adică începutul povestirii:

— Mineeee! răcni ”Drama” și trase disperată de manșă.

Arkpanzerul se opri din senin cu un scrâșnet metalic asurzitor și îngenunche pe-o parte, cu botul în noroi. Jaq se roti zăpăcit prin protgel, se împinse scurt în picioarele arkdantei ițite din cupola de deasupra capului său și se lovi de afet, scăpând un icnet de durere. Continuă lectura

Top 10 scriitori de SF

Firește, topul de mai jos este subiectiv și nu are pretenții să fie universal valabil; nu este decât o opinie și nu are nici intenții academice, deci nu intră prea adânc în detalii livrești. Ca grilă de valori, eu personal am următoarea piramidă:

  1. ideile originale,
  2. acțiunea bine prinsă în cuvinte,
  3. stilul natural sau artistic, dar fără a aluneca în fițe,
  4. personajele memorabile;

Pentru top am ținut cont și de impactul autorilor asupra SF-ului în general (altfel era diferit), dar nu am luat în calcul (și nu doar că voi refuza întotdeauna, dar și consider abordarea greșită) criterii extra-literare, fie ele politice, de gen, culoare sau alte elemente la modă mai recent Continuă lectura

Omăt roșu în Kaperka

Viscolul urlă dușmănos și-l potopi cu zăpadă, iar bărbatul își adună mai tare în jurul cefei mantaua zdrențuită de vânător de munte și strânse stoic din dinți, tăcut. Se mai împinse încă o dată în ușa grosolană din lemn negeluit și aceasta cedă în sfârșit, cu un oftat de aer călduț și rău-mirositor. Baraca pe jumătate îngropată-n permafrost îl înghiți nesățioasă.

— A venit Codreanu? Adă-l încoa!

Bărbatul micuț se încordă, mijind ochii pentru a se obișnui cu penumbra apăsătoare, cleioasă parcă în contrast cu strălucirea orbitoare a nămeților de afară. Încleștă pumnii osoși, dar le văzu fețele și se mai liniști: ochi dușmănoși ca totdeauna, dar fără acea sclipire jucăușă a răutății din momentele când îl miștocăreau din cauza numelui. Un infanterist cu față de brută îl înhăță de-un cot și-l trase spre opaițul ce pîlpâia în colț, Continuă lectura