Păreri

Pentru că am o zi foarte, foarte proastă, am adunat mai jos o parte dintre părerile bune despre ce am scris anul (și jumătate) care a trecut de la debut. Au fost și câteva mixte de-a lungul timpului (inclusiv din cele citate mai jos) și am ținut cont de ele, dar acum nu e vremea lor. Așadar, iată!   Continuă lectura

Debarcare pe Kawa

În numărul septembrie 2016 al revistei (tipărite) ”Știință și Tehnică” a apărut povestirea mea military scifi ”Debarcare pe Kawa”, un text alert, cu multă acțiune, populat cu arkpanzere, saltniki și norbalene. Sper să vă placă! Iată un teaser, adică începutul povestirii:

— Mineeee! răcni ”Drama” și trase disperată de manșă.

Arkpanzerul se opri din senin cu un scrâșnet metalic asurzitor și îngenunche pe-o parte, cu botul în noroi. Jaq se roti zăpăcit prin protgel, se împinse scurt în picioarele arkdantei ițite din cupola de deasupra capului său și se lovi de afet, scăpând un icnet de durere. Continuă lectura

Top 10 scriitori de SF

Firește, topul de mai jos este subiectiv și nu are pretenții să fie universal valabil; nu este decât o opinie și nu are nici intenții academice, deci nu intră prea adânc în detalii livrești. Ca grilă de valori, eu personal am următoarea piramidă:

  1. ideile originale,
  2. acțiunea bine prinsă în cuvinte,
  3. stilul natural sau artistic, dar fără a aluneca în fițe,
  4. personajele memorabile;

Pentru top am ținut cont și de impactul autorilor asupra SF-ului în general (altfel era diferit), dar nu am luat în calcul (și nu doar că voi refuza întotdeauna, dar și consider abordarea greșită) criterii extra-literare, fie ele politice, de gen, culoare sau alte elemente la modă mai recent Continuă lectura

Omăt roșu în Kaperka

Viscolul urlă dușmănos și-l potopi cu zăpadă, iar bărbatul își adună mai tare în jurul cefei mantaua zdrențuită de vânător de munte și strânse stoic din dinți, tăcut. Se mai împinse încă o dată în ușa grosolană din lemn negeluit și aceasta cedă în sfârșit, cu un oftat de aer călduț și rău-mirositor. Baraca pe jumătate îngropată-n permafrost îl înghiți nesățioasă.

— A venit Codreanu? Adă-l încoa!

Bărbatul micuț se încordă, mijind ochii pentru a se obișnui cu penumbra apăsătoare, cleioasă parcă în contrast cu strălucirea orbitoare a nămeților de afară. Încleștă pumnii osoși, dar le văzu fețele și se mai liniști: ochi dușmănoși ca totdeauna, dar fără acea sclipire jucăușă a răutății din momentele când îl miștocăreau din cauza numelui. Un infanterist cu față de brută îl înhăță de-un cot și-l trase spre opaițul ce pîlpâia în colț, Continuă lectura

Retragerea în sihăstrie productivă

… sau cam așa ceva, oricum. Ce vreau să spun? De când am debutat anul trecut (și îmi vine greu să cred că atât de puțin a trecut, mi se pare că scriu de mult mai mult), eu am fost scriitor de proză scurtă. Am creat și o nuvelă și-un roman, dar printre  22 de povestiri, așa că acesta a fost mediul meu natural din două motive: unul rațional, fatul că e corect să începi astfel și să evoluezi treptat spre lucrări de anvergură mare, plus unul emotiv, simplul fapt că povestirile îmi plac mai mult și la citit, și la scris.

Totuși, în ambele sensuri, am ajuns acum la un prag. Continuă lectura

Răzgândire de poveste

M-am răzgândit. Da, știu, nu-mi stă în fire, dar uit uneori că scriitoreala e mai aproape de artă decât de matematică, iar muzele nu se sinchisesc de planurile mele. Voiam să scriu un roman military scifi, ”Divizia Nebună”, însă văd că se lasă greu: nu s-a copt destul în acel colț din mintea mea unde se pitește. Așa că-l las la dospit cât o vrea el; o să scriu deocamdată o povestire cu același titlu, ca să mi-l scot din cap, și o să mă apuc de alt proiect Continuă lectura