Debarcare pe Kawa

În numărul septembrie 2016 al revistei (tipărite) ”Știință și Tehnică” a apărut povestirea mea military scifi ”Debarcare pe Kawa”, un text alert, cu multă acțiune, populat cu arkpanzere, saltniki și norbalene. Sper să vă placă!

Omăt roșu în Kaperka

Mi-a apărut azi un nou policier fantastic, de data asta F și nu SF (ca ZMB). Se numește ”Omăt roșu în Kaperka” și se petrece într-un lagăr de prizonieri români din Gulag, unde, unul câte unul, captivii sunt omorâți îngrozitor în pădure. Un vânător de munte, fost pădurar, este forțat să cerceteze: or fi triburile din taiga? Vreo creatură monstruoasă a codrului? Vreun gardian sadic? Va descoperi Codreanu și va opri ucigașul, sau va plăti el însuși cu viața?

Dacă vreți să aflați, o găsiți în Gazeta SF nr. 66 (septembrie 2016), aici: link. Continuarea

Retragerea în sihăstrie productivă

… sau cam așa ceva, oricum. Ce vreau să spun? De când am debutat anul trecut (și îmi vine greu să cred că atât de puțin a trecut, mi se pare că scriu de mult mai mult), eu am fost scriitor de proză scurtă. Am creat și o nuvelă și-un roman, dar printre  22 de povestiri, așa că acesta a fost mediul meu natural din două motive: unul rațional, fatul că e corect să începi astfel și să evoluezi treptat spre lucrări de anvergură mare, plus unul emotiv, simplul fapt că povestirile îmi plac mai mult și la citit, și la scris.

Totuși, în ambele sensuri, am ajuns acum la un prag. Continuarea

Debarcare pe Kawa

După cum spuneam, am renunțat deocamdată la romanul military scifi, pentru a mă ocupa de cel fantasy, dar ca un teaser al ce va fi am scris azi o povestire în universul respectiv, ”Debarcare pe Kawa”. Este, evident, acțiune 100%, cu saltniki, arkpanzere, djaki și ovatori, gravtoare și solachturi (toate cuvinte inventate de mine, pentru care-mi rezerv copyright-ul, bineînțeles), ambuscade, trădări, curaj și inspirație sub foc. De apărut, va fi publicată în septembrie într-o revistă, vă reamintesc eu atunci.

Update: a apărut în ”Știință și Tehnică” septembrie 2016.

Răzgândire de poveste

M-am răzgândit. Da, știu, nu-mi stă în fire, dar uit uneori că scriitoreala e mai aproape de artă decât de matematică, iar muzele nu se sinchisesc de planurile mele. Voiam să scriu un roman military scifi, ”Divizia Nebună”, însă văd că se lasă greu: nu s-a copt destul în acel colț din mintea mea unde se pitește. Așa că-l las la dospit cât o vrea el; o să scriu deocamdată o povestire cu același titlu, ca să mi-l scot din cap, și o să mă apuc de alt proiect Continuarea

Tâlharii din Yzandjan

Awwabegul împinse cu vârful încovoiat al papucului grămada de sfărâmături metalice și se strâmbă dezgustat. Privi spre cerul verzui încărcat de nori și mârâi din nou: nu-i plăcea deloc această provincie de graniță, umedă și rece, și ar fi preferat să se afle în însoritul Akkash, unde nu ploua decât dacă voia Împăratul. Care, din fericire, nu voia niciodată. Se întoarse spre caretă, sări greoi peste băltoacele maronii, ținându-și cu grijă ridicate poalele caftanului, și mârâi sictirit prin barba deasă:

— Câte? Continuarea