Leapșa literară – autori români contemporani

Există o leapșă între bloggeri care circulă de ceva timp, cu subiectul ”Autori Români Contemporani”; iată că a ajuns și la mine, deși nu-s unul, ci doar un scriitor cu blog de auto-prezentare. Dar cum a venit de la alt scriitor, Mihai Alexandru Dincă – aici, am acceptat-o. Nu cred că a ieșit tocmai ce avea în minte autorul original (apropo, cine-o fi?) și cu certitudine, cu mult mai multe poze decât la precursori (dar ce-i un text fără o imagine?). Până la urmă, aceasta e datoria mea de autor de literatură fantastică: să alterez ceea ce primesc și să nu mă supun regulilor…

  1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Ei, la această întrebare mă voi lungi cel mai mult, fiindcă răspunsul variază în funcție de ce înțelegem prin carte, respectiv contemporan.

Eu am început să citesc în clasa I (1985); firește, la nivelul unui copil de 6 ani, nu am pornit cu romane, ci cu ceva mai accesibil, și anume broșurile din două colecții ale tatălui meu: ”Clubul Temerarilor”, serie de aventuri din anii 60, și CPSF-urile din anii 50-70, cu ceea ce pe atunci se numea ”literatură de anticipație”. Cum și atunci, ca și în prezent, eram organizat, cu certitudine le-am citit în ordine și mi-e ușor acum să văd care-i prima la fiecare serie și să răspund. Din ”Temerari”, am început cu GEORGE ANANIA – ”Corsarul de Fier”; dacă-i același cu autorul de SF, nu sunt sigur, dar presupun.

Corsarul_de_fier

Din CPSF, colecția pe care o am eu începe cu nr. 63, IVAN ANTONOVICI EFREMOV – ””Nebuloasa din Andromeda”; dar acesta fiind rus, nu român, prima scrisă de cineva ”de-a nostru” a fost nr. 85, CRIȘAN FĂGERAȘU – ”O iubire din anul 41.062”. Deci mai jos, când o să răspund că nu citesc romance, puteți să aruncați cu broșura asta după mine, strigând: ”Ba cu romance SF ai început!

nebuloasa-din-andromeda-vol-i-vii-large

dragoste1

Dacă totuși vrem să ne referim la cărți propriu-zise, eu am început cu un roman rusesc (în traducere) despre o expediție polară în care găsesc un ținut ascuns (evident, o pastișă a lui Doyle cu ”O lume dispărută”), adică ”Țara lui Sannikov” de V.A: Obrucev, și cu ”Taina celor două oceane” de Grigori Borisovici Adamov; iar în paralel seria aceea cartonată de Jules Verne. Dintre români, am început tot cu SF, cu certitudine una dintre cele de GEORGE ANANIA și ROMULUS BĂRBULESCU pe care mi le amintesc perfect cum stăteau cumințele într-o bibliotecă ce nu mai există; ori cu ”Doando”, ori cu ”Ferma Oamenilor de piatră”. Cei doi ne-au părăsit în 2010 și 2013, deci îi mai pot considera contemporani?

tara-lui-sannikov-editia-ii-large

adamov

ferma

Dacă nu, îmi este mai greu, fiindcă citeam la grămadă cărți cu haiduci, război, SF și cripto-istorie (Danniken), cripto-zoologie (Akimușkin) și dinozauri (way before they were cool 😛) și deși mi-amintesc și-acum coperta unei cărți verzui cu Iancu Jianu, chiar nu mai știu autorul. Așa că o să răspund cu primul autor român contemporan și în viață pe care mi-l amintesc, ALEXANDRU MIRONOV cu ”Enigmatic, Pământul”.

enigmatic

Ca o notă de amuzament, am căutat ANANIA pe net ca să văd dacă autorul broșurii cu pirați este același cu cel arhi-cunoscut de SF… și am găsit nenumărate pagini despre arhiepiscopul Bartolomeu Anania. Deja mormăind câte ceva despre poporul nostru iute mergător la biserică, dar nu și la bibliotecă, am dat ”Anania SF”. Take that, Google!…. și am primit pagini despre Sfântul Anania. M-am dat bătut, BOR câștigă detașat față de SF…

  1. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

La citit, pentru mine domină SF-ul și istoria, dar cum istoricii-s, ei bine, istorici nu scriitori, o să mă rezum la SF. Din punctul meu de vedere ca cititor, strict subiectiv, ro-SF-ul se împarte în 3 mari etape: înainte de 89, nouăzeciștii și nou-veniții. Așa că o să separ răspunsul în aceste 3 curente/generații.

Dinainte de 89, cele mai multe cărți le-am citit, evident deja, de la ANANIA și BĂRBULESCU. Dar cum eu prefer proza scurtă, răspunsul va trebui să se refere și la povestiri, iar acolo i-aș enumera pe ALEXANDRU UNGUREANU, MIHAIL GRĂMESCU, DAN MERIȘCA, SERGIU SOMEȘAN, OVIDIU BUFNILĂ și VIOREL PÎRLIGRAS (care, în plus, pentru mine-i no.1 pe BD), practic autorii descoperiți în almanahul ”Anticipația” și-n revistele pre-89 (ca”Helion” și ”Orion”, și mai era una pe hârtie de ziar pe care mi-o amintesc vizual dar nu ca nume). Sigur am mai uitat câțiva, proza scurtă era parcă mult mai vie înainte de 89 decât în prezent (mă refer la cea bună, că de scris iese și acum destulă, dar…mai bine o recitesc pe cea din anii 80). Apropo, nu știu câți mai au habar azi că și CTP-ul a fost un scriitor de SF, și bun de altfel.

anticipatia

Ca să mă refer la nouăzeciști (așa-s în mintea mea de cititor, probabil că dpdv critic i-am încadrat greșit pe unii), mai întâi trebuie să încep nu cu un nume de autor, ci de revistă. ”JURNALUL SF”. A fost un fenomen excepțional, care pe mine m-a prins în perioada liceului și m-a captivat complet: încă (re)apărea și ”Anticipația”/CPSF și clona ”467”, care-mi plăceau cu genul ei de SF, dar și acest ”altceva”, total diferit într-un sens absolut memorabil. Ca nume, aici e foarte simplu, sunt cei 4 magnifici care de altfel scriu și în prezent: FLORIN PÎTEA, MICHAEL HAULICĂ, DĂNUȚ UNGUREANU, SEBASTIAN A. CORN. Iar Hăulică și ca editor.

jurnalul_sf_149

467

Din generația celor noi, lista celor pe care-i citesc este mai lungă, fiind camarazi de marș, iar dacă e s-o iau la număr de cărți citite, îmi iese același top ca și la proza scurtă (câte 1-2 cărți, dar mai multe povestiri, lista e însă aceeași). Mă repet, eu prefer povestirile, așa că e natural să-i enumăr pe ALEX LAMBA, LUCIAN DRAGOȘ BOGDAN, MIHAI ALEXANDRU DINCĂ și DANIEL TIMARIU. Iar pe OLIVIU CRÂZNIC și ca autor și ca editor.

GSF-73-banner1-650

Totuși, dincolo de număr, trebuie neapărat să-l adaug pe ANDREI DUDUMAN, căruia i-am citit o singură povestire (”Eroi fără voie” din antologia cu același nume a Secției 14, pe care o recomand), dar m-a impresionat atât de tare încât aș cumpăra automat orice scris de el; singurul dintre cei noi care m-a mai convins atât de tare încât să-l cumpăr fără să mă documentez despre ce e e cartea  (ceea ce fac în mod normal cu toți autorii, chiar și cu cei celebri de afară, nu cumpăr fără să mă asigur că e pe nișa mea) mai este ALEX LAMBA.

eroi-fara-voie

  1. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane?

ANANIA și BĂRBULESCU. Nu scrie ”cuplul de personaje”, nu? Gotcha.

BARBULESCU_R._si_ANANIA_G._-_portrete_de_Alexandru_Diaconu

  1. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?

Hm, e greu cu încrederea pe scări; până la urmă singura persoană în mâinile căreia mi-aș pune viața 100%… sunt eu însumi (și chiar și-așa aș avea niște temeri, its called paranoia, baby, de-aia preferatul meu e PKD). Ca urmare, în literatură ar fi cele două personaje proprii care sunt inspirate din mine: căpitanul-inchizitor Iuri Marilov și Șamanul. Iar cum Marilov, cinic din fire, are destule nuanțe mai întunecate… mai rămâne Șamanul, care nu dorește răul nimănui și se confruntă calm și cu lumea văzută, și cu cea nevăzută.

(apropo, întrucât va exista la un moment dat o carte întreagă cu Șamanul, voi ce credeți: ați vrea să-i apară pe undeva numele? Sau să rămână, pur și simplu, Șamanul și-atât?)(197)

  1. Fantasy sau romance românesc?

Nu citesc romance nici picat cu ceară sau plătit (da, știu faza de la întrebarea 1, acum e momentul să aruncați cu broșura aia după mine), fiindcă în literatură caut realism și credibilitate. Iar dragostea există, dar nu e ca-n cărți, la fel ca multe alte lucruri (de exemplu eroismul, de aceea despre război prefer memoriile reale). Așa că romance doar Lamba m-a păcălit să citesc, fiindcă era amestecat cu hard SF de calitate. Și nu l-am iertat încă 🙂

infrarosie

La fantasy, după cum am zis deja, în română aștept o carte de Duduman în aceeași măsură în care aștept în engleză următorul roman din ”Gheață și Foc” de Martin. Și încep să cred că va dura tot cam atât…

  1. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?

Aici îmi știți opinia foarte puternică și de neclintit, chiar dacă nu sunteți de acord cu ea. Eu m-am apucat să scriu SF tocmai pentru că eram sătul de Vasile din astronava ”Cucuieni”. De ce? Pentru că, ziceam și mai devreme, vreau credibilitate în literatură. La acest stadiu, este nu doar neplauzibil, dar imposibilă statistic această combinație. Da, a existat Prunariu, dar într-o rachetă sovietică. Și da, roboții îi avem de la un ceh, dar cehii aveau industrie și-n perioada interbelică, pe atunci noi cumpăram tancuri de la ei și autohton produceam mămăligă și filosofie. Bune, dar nu se cuceresc stelele nici cu Moromeții, nici cu Cioran. Noi nu suntem în stare în 2017 să trecem de 50% din populație cu veceu în fundul curții și credem că vom coloniza planete… Poate trimiși de viitorii Trump, Farange și Le pen ca să scape de noi.

(ca să nu fiu înțeles greșit, nu sunt nepatriot, sunt mândru de multe lucruri românești, dar în afară de IAR80 niciunul nu ține de tehnică).

wc-ecologic

  1. Eroina preferată?

Îmi pare rău, nu reușesc să răspund nici dacă schimb la masculin întrebarea. Individul mi se pare irelevant, eu cred că istoria este scrisă de curente de masă (cam ca psihoistoria lui Asimov din seria Fundației); drept urmare sunt foarte greu de captivat de-un personaj de orice sex și nici din literatura ”de afară” nu mi-e prea ușor să enumăr (Shadow din ”Zei americani”, Jon Snow din ”Gheață și foc”, maiorul West și Glotka de la Abercrombie și cam atât). Din câte văd pe măsură ce scriu, pot numi preferat un anumit gen de personaj foarte nișat: un om ordinar prins în situații extraordinare, prin care se descurcă așa și așa, apăsat de propriile-i slăbiciuni, în timp ce-și păstrează un echilibru între detașare rece și sentimente de care se îndoiește. Dacă în literatura românească e cineva, de orice sex, potrivit în descriere, vă aștept recomandările. Cu excepția sublocotenentului Gheorghidiu, pe care-l desemnez cu certitudine ca personaj preferat românesc, dar Camil Petrescu nu e contemporan (a murit în 1957).

Dacă e să trag nițel de definiția eroină, dinspre ficțiune spre istorie, cum citesc foarte multă memorialistică/istorie și pentru cine mă cunoaște este evidentă pasiunea mea pentru Mareșalul Antonescu, aș putea să o indic pe soția sa, MARIA ANTONESCU. Așa e că nimeni nu se gândește și la femeile de lângă bărbații care-au modelat istoria? Deși au suferit cel puțin la fel de mult…

ion-maria-antonescu-465x390

Dau doar un citat care subliniază de ce merită aprecierea (cinstea e atât de rară în acestă țară…), dar care sugerează și părerea mea despre monarhie: ”La 18 martie 1945 este trimisă la Moscova și ținută închisă la Lubianka în arest la secret. În acest timp, regina mamă a dat dispoziție doctorului Eduard Mezincescu să ancheteze modul cum au fost gestionate fondurile Consiliului de Patronaj în scopul acționării în justiție a Mariei Antonescu. Consilierul de la Curtea de conturi desemnat în acest scop a găsit gestiunea în perfectă ordine și cu un surplus de 2000 lei.”

  1. Ultima carte românească citită?

Trăiască Goodreads, unde-mi pot vedea cu ușurință lecturile în ordine cronologică (v-am spus că în schimb îi urăsc sistemul de notare? V-am spus). Ultima carte românească citită a fost un SF (erau 50-50% șansele, la concurență cu istoria) și anume LUCIAN DRAGOȘ BOGDAN, cu ”Povestiri fantastice” de la editura Millenium. Despre care ziceam în recenzie ”scriitură perfectă, imaginație luxuriantă, personaje excelent creionate, mare varietate de teme” – nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt, puteți vedea pe GR, la profilul meu.

lucian-dragos-bogdan-povestiri-fantastice

Iar chiar înaintea ei citisem alt Lucian, LUCIAN BOIA – ”Istorie și mit în conștiința românească”, un excelent istoric. Da, contemporan.

boia

  1. Care este ultima carte semnată de un autor român pe care ți-ai propus să o citești?

Cu prima ocazie când o să mă intersectez cu Tritonic, vreau neapărat să cumpăr ”Arhitecții Speranței” de Alex Lamba și ”Înainte de Neant” de Mihai Dincă. Aveam acest plan la Final Frontier, la care nu am mai ajuns, dar sper că luna aceasta le voi prinde totuși, poate la lansarea antologiei cu dragoni. Și, după cum spuneam, aștept o carte scrisă de Andrei Duduman, indiferent cât va dura.

lambaMAD

  1. Un mesaj pentru autorii români contemporani?

Ca cititor, eu vreau mai mult ”hard” și ”dark” (SF, nu știu la ce v-ați gândit voi) și mai puțin autohtonism; mai mult extraordinar și mai puțin ”zi de zi” (asta valabil la toată literatura românească, cea mainstream fiind pentru mine de necitit datorită obsesiei pentru ordinar). Dar e posibil ca eu să fiu doar parte dintr-o nișă micuță (în care și citesc, și scriu, una întunecată și stranie), deci voi scrieți ce vă place, important e să fie bine scris.

Și, tot ca cititor, vreau mai mult echilibru între scris superficial pentru mase și bani, umflat cu marketing, respectiv scris de dragul artei artistice artisticatificative (da, nu există cuvântul, dar înțelegeți ce vreau să zic); ambele extreme sunt prezente și remarcabile în literatura română (toată, ceva mai puțin în SFFH), iar autorii echilibrați sunt acoperiți de vacarmul dintre literatura la kil pentru corporatiști și cea de hipstereală fancy-pantsy.

De fapt, în rezumat, vreau mai multă sinceritate (de aceea prefer cărțile de istorie celor de ficțiune).

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s