Debarcare pe Kawa

În numărul septembrie 2016 al revistei (tipărite) ”Știință și Tehnică” a apărut povestirea mea military scifi ”Debarcare pe Kawa”, un text alert, cu multă acțiune, populat cu arkpanzere, saltniki și norbalene. Sper să vă placă! Iată un teaser, adică începutul povestirii:

— Mineeee! răcni ”Drama” și trase disperată de manșă.

Arkpanzerul se opri din senin cu un scrâșnet metalic asurzitor și îngenunche pe-o parte, cu botul în noroi. Jaq se roti zăpăcit prin protgel, se împinse scurt în picioarele arkdantei ițite din cupola de deasupra capului său și se lovi de afet, scăpând un icnet de durere.

— ”Guriță”, termină cu prostiile! se răsti nervoasă la el Hanna, zvâcnind dintr-un bocanc. Armează tunurile! Și, arlot Ogobo, pune-ne dracu pe picioare, vrei s-o mierlim?

”Drama” își trecu mângâietor degetele peste cele opt sens-benzi de pe laturile manșei, iar blindatul pufni și se îndreptă, cu ventuzele membrelor ferm înfipte în sol. Păianjen de titan, se roti într-un semicerc în jurul propriei axe și se încordă, privind cu toți senzorii spre câmpul mlăștinos din flancul stâng. ”Guriță” își strecură și el brațele până la cot în armănuși și strânse palmele, gata de foc. Trezite la viață, mănunchiurile de țevi arămii balansate deasupra șirurilor de membre se rotiră, gata să scuipe foc. Își roti capul în două mișcări sacadate. Viziera-i căzu peste ochi, doar puțin întârziată de rezistența gelului balistic, și se conectă la senzori.

— Merde… șuieră șoptit, înghițind în sec.

Din arkpanzerul înhățat se mai vedeau doar cele patru picioare de pe stânga, zvâcnind spasmodic. Restul corpului arahnidian era deja înfundat în mocirlă, cu nuanțele roșiatice ale aliajului carcasei stropite acum de albăstruiul clisei kawiene. De jur împrejurul blindatului șerpuiau tentaculele minei, tremurătoare, înfometate.

— Le rad? Djaki aici? se amestecară vocile arnierului și arlotului, într-o teamă comună.

Calmă ca de obicei, ”Katana” porunci cu greoiul său accent germanic:

— Nu trage, că dacă le rupi scurg acid și cei dinăuntru nu mai au nici o șansă…

— De parcă acum ar avea!

— … și da, astea-s mine de șacali, Kawa nu-i așa neutră pe cât crede Compania de Expansiune, după ce văd. Arlot Ogobo!

— Da, arkdant!

— Cu viteză de 6 sime și jumătate, la trap, în seceră, pe sub muchia versantului. Ferești noroiul cât poți, caută pietrișul! Arnier Vijette, cască ochii după posibile ținte!

—’nțeles!

Arkpanzerul porni grăbit spre streașina promontoriului calcaros ce mărginea rovina, cupola rotindu-se îngrijorată într-o parte și alta cu poli-tunurile zumzăind pregătite de luptă. Restul plutonului de asalt îi urmară tropotind, la fel de precauți. Arkdantul Guthrau nu avea cel mai mare grad, dar era singura veterană, așa că ceilalți îi urmau intuițiile fără crâcnire.

Jaq se uită de-a lungul smârcului. Blindatul capturat de mina djakă dispăruse cu totul, iar faptul că existaseră acolo trei oameni vii nu mai era trădat decât de o bulboană mare, care se stingea lent. În rest, din noroiul azuriu nu se mai zărea nici un tentacul, dar cu siguranță mai erau destule mine pândind sub unde: șacalii nu făceau niciodată nimic individual, ci doar în haite, și la fel funcționau și toate bio-armele lor.

O răpăială scurtă de șuierături, apoi o cacofonie de urlete. ”Guriță” se cutremură și trase instinctiv; fasciile de țevi ale celor două poli-tunuri uruiră învârtindu-se și mlaștina pleoscăi, biciuită de proiectile.

— Termină-te! zbieră la el ”Katana”. Schimbă pe perforante și trage în sus, dobitocule, pe coastă!

Confuz, arnierul micuț privi grăbit în jur. În spatele lor, arkpanzerul lui moș Ginola fumega abundent din câteva găuri în cupolă, prăbușit pe-o parte și lipsit de viață, cu protgelul scurgându-se grețos afară, înroșit de sânge. Înăuntru erau probabil morți deja cu toții, căci nu mai emiteau nimic. Celelalte două tancuri zigzagau înnebunite, scuipând foc în sus. Jaq întoarse și el privirea deasupra sa și scăpă o înjurătură.

De creasta aplecată deasupra lor ca o copertină de stânci erau bine agățați cu ghearele trei pureci-de-luptă djaki, cu capul în jos. Masivi și păroși, tocmai se umflau de zor, grăbiți de șacalii care-i călăreau în perechi de fiecare parte a burților. Se pregăteau deci să mai tragă o salvă. ”Guriță” ținti încheieturile membrelor din față ale celui mai apropiat și trase.

Un șir de proiectile fulgeră din tunuri și erupse în explozii înfundate în jurul subțiorilor purecelui, într-o scurtă feerie de foc și fum, dar bestia doar tresăltă și-și văzu de treabă, încurajată de schelălăiturile disprețuitoare ale călăreților djaki. Armura sa chitinoasă ascunsă sub blană rezistase neatinsă.

— Dobitocule! Am zis perforante, nu brizante! îl beșteli arkdanta.

Uitase. Își flutură cu iuțeală degetele în moliciunea armănușilor, iar servo-sistemul clincheti și roti încărcătoarele, îndesându-le în afet pe cele noi și scuipându-le calm pe cele vechi, aburind încinse. Prea târziu. Purecii-și goliră zgomotos obrajii și lăncile fluierară rotindu-se prin aerul gros. ”Drama” reacționă ca la carte: picioarele arkpanzerului muriră subit și măgăoaia căzu instantaneu pe burtă, iar cupola se îndesă în protgel, retrăgându-se în carcasă. Lancea de os izbi păianjenul mecanic în creștetul tare și ricoșă, țopăi prin noroi până-și pierdu impulsul și se opri, plutind peste undele infecte. O mină ieși brusc la suprafață și-o înhăță, dar lancea chițăi în djaki și se recunoscură, iar prădătorul acvatic pufăi nemulțumit și-o eliberă.

După câte vedea, ceilalți nu fuseseră la fel de norocoși. Străpuns dintr-o parte în alta, tancul lui As-Samu se răsturnase pe spate, cu membrele chircite, iar echipajul ieșea acum grăbit, înveliți toți într-un strat gros de protgel. Acesta urma să-i apere de atmosfera irespirabilă a Kawei și de temperatura prea ridicată pentru oameni, dar nu la nesfârșit. Pe lângă arkpanzerul distrus se grăbea cel al lui Valdez, șchiopătând cu lancea înfiptă între două picioare, dar încă funcțional.

— Cod Zeka! Acum! mormăi Hanna în laringofon.

continuarea în revistă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s