Cartea-suflet

Ați simțit vreodată că există o carte, una anume, care nu numai că vă rezonează complet cu sufletul, dar îl cuprinde în sine și-l definește întru totul? Eu am avut această revelație azi, citind ”Mitago”, și mi-am dat seama că pentru fiecare eră diferită a vieții esența persoanei mele s-a regăsit într-o altă lucrare de ficțiune, pentru simplul fapt că am fost alt om, extrem de diferit.

În copilărie, cartea-eu a fostRobinson Crusoe” lui Dafoe: naufragiul și singurătatea, dar nu ca nefericire tragică, ci ca stare de fapt naturală și neutră; tăria de spirit, aventura, capacitatea de a înfrânge vicisitudinile prin organizare, imaginație și spirit întreprinzător. Pentru copilul-eu, asta era idealul, și asta mi-a definit apoi devenirea.

În adolescență, la 15 ani am citit ”Dune” de Herbert; un noroc incredibil să o descopăr la cea mai potrivită vârstă (exact cât Paul Atreides) pentru ceea ce reprezintă o revelație mistică, o adevărată explozie de gând: ideea expansiunii infinite în afară (cucerirea universului) și simultan înăuntru (intro-zeificarea prin voință). Ce poate fi mai potrivit pentru acea etapă a vieții decât senzația (auto)potențialității infinite?

În tinerețea timpurie (”in my 20s”) nu am mai fost definit de o carte SF sau de aventură, pentru că maturizarea a reprezentat intrarea de voie, de nevoie, în realitatea reală, cea socială. De aceea, pe mine m-au definit în egală măsură Joyce cu ”Portret al artistului la tinerețe” și Camil Petrescu prin ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”: fragmentarea și recompunerea interioară, detașarea completă de lumea ”celorlalți” și simultan trăirea ei prea intensă: nu doar că-i înțelegeam, ci eram până în cea mai profundă fibră Dedalus și Gheorghidiu.

Acum, în tinerețea de completitudine (”in my 30s”), sunt ”Mitago” de Holdstock. Senzația că transrealitatea meta-existentă poate fi nu doar bănuită, ci și cercetată prin metodă științifică și răbdare, rezonează perfect cu actualul meu profil mental de detectiv, de Sherlock Holmes cu lupă, în egală măsură entuziast și deziluzionat, energic și sceptic.

Ce carte voi fi în etapa maturității prime (”in my 40s”)? Rămâne de văzut, poate nici nu e scrisă, sau poate deja e citită și nu încă ajunsă de mintea mea (fragmente de ”Mitago” am citit și-n copilărie, dar încă nu eram ea, doar bănuiam de-atunci că există o legătură).

Voi ce ziceți? Ați avut deja această revelație, a cărții definitorii? Le-ați perceput tot diferite pe vârste sau unice pe viață? Și care au fost?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s